Kinetoterapie

Obligatiile studenţilor

Scutirile medicale pentru ora de  educaţie fizică:

• se acordă de către specialistul cabinetului medical studenţesc U.P.B., pe formulare tip, pentru semestrul I sau pentru întregul an,  în luna octombrie, pentru semestrul II în luna martie.
• NU se acordă scutiri medicale pentru ora de educaţie fizică la sfârşitul anului de studiu universitar.
• Studenţii scutiţi medical vor participă la ore de kinetoterapie sau şah, în locul orelor  de educaţie fizică şi sport.
• Lecţiile de kinetoterapie se organizează cu studenţii care au recomandarea medicului specialist şi a cabinetului medical al U.P.B., cu specificarea diagnosticului.

Ce este KINETOTERAPIA ?

Notiunea de “kinetoterapie” are pentru unii dintre dvs. conotatii asemanatoare terapiilor complementare de genul: aromoterapie, cromoterapie,meloterapie, reflexoterapie, chiar si bioenergie etc. Doresc sa precizez insa faptul ca ea aparţine domeniului medicinii clasice iar efectele ei pot fi suplinite cu success de terapiile complementare in măsura in care dvs.le înţelegeţi şi le acceptaţi ca pe o completare la tratamentele clasice.
Voi explica in rândurile următoare de ce se face diferenţierea între kinetoterapia ca parte a medicinii clasice si restul terapiilor complementare.
Nu de puţine ori, la intrebarea “stiţi ce este kinetoterapia”, răspunsul pe care l-am primit de la persoane de varsta si pregatire profesionala diferite a fost de genul : ceva legat de terapia cancerului (caz in care era vorba de chimioterapie), sau ceva legat de cresterea cainilorss (referindu-se de fapt la chinologie) si asa mai departe. Prin urmare :

Kinetoterapia se defineşte, ca terapie prin mişcare efectuată prin programe de recuperare medicală, care urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe.

Kinetoterapia este o forma terapeutică individualizată, care, plecând de la programe de exerciţii fizice statice şi dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative şi de recuperare. Astfel, kinetoterapia îşi găseşte aria de utilizare în cele trei secţiuni de asistentă medicală, putându-se descrie:

• kinetoterapia profilactică, ce cuprinde totalitatea metodelor şi mijloacelor de realizare a tratamentului, prin care se urmăreşte: menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător, creşterea nivelului funcţional (profilaxie primară sau gimnastică de întreţinere, plimbări, jogging, gimnastica aerobică, pentru menţinerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cronice (profilaxie secundara);
• kinetoterapia de tip curativ care se asociază cu sectorul de tip profilactic şi de recuperare;
• kinetoterapia de recuperare reprezintă secţiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală şi urmăreşte prin intermediul unor programe de exerciţii fizice: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situaţii de readaptare funcţională (în cazul în care, de exemplu, un anumit muşchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor muşchi, care îi preiau parţial funcţiile în scopul realizării mişcării în limite acceptabile).

Kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care îi asigură omului activităţile motrice normale. Are la bază mişcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcţii diminuate. Se foloseşte pentru recuperare medicală şi constă, pe lângă efectuarea unor exerciţii, într-un ansamblu de tehnici şi metode aplicate în funcţie de fiecare persoană şi afecţiunea pe care o prezintă.
Kinetoterapia pune accent atat pe beneficiile fizice, cat si pe cele psihice, pentru o recuperare medicala completa a pacientului din punct de vedere somato-functional, motric si/sau de reeducare a functiilor secundare.

Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic:

• Relaxarea
• Corectarea posturii şi aliniamentului corporal
• Creşterea mobilităţii articulare
• Creşterea forţei musculare
• Creşterea rezistenţei musculare
• Creşterea coordonării, controlului şi echilibrului
• Corectarea deficitului respirator
• Antrenamentul la efort
• Reeducarea sensibilităţii

Afecţiunile ce necesită recuperare prin kinetoterapie

Există o gamă foarte largă de afecţiuni, pentru care recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică şi absolut necesară. Astfel, kinetoterapia ajută la tratarea următoarelor maladii:

• afecţiunile aparatului locomotor ortopedice şi posttraumatice
  • cifoze (toracala, lombara, totala),\
  • lordoze (lombara, toracala),
  • scolioze, (in C, S);
• afecţiunile reumatice
  • spondilita
  • poliartrita reumatoidă,
  • artrita
  • reumatisme degenerative
  • reumatismul ţesutului moale
• afecţiunile neurologice
  • accidentele vasculare cerebrale
  • traumatismele coloanei vertebrale
  • boli degenerative şi inflamatorii ale sistemului nervos
  • sindroame neurologice
• afecţiunile aparatului cardio-vascular
  • infarctul miocardic
  • maladia coronariana
  • cardiopatii ischemice
  • arteroscleroze
• afecţiunile aparatului respirator
  • bronhopatii
• afecţiunile neuro-psihice
  • afecţiunile metabolice
    • obezitatea
  • maladiile congenitale
    • distrofia neuro-musculară,
    • luxaţia congenitală de sold
    • tetraplegia